Vacanță Thailanda: Jurnal personal de călătorie

Experiența completă din vacanța Thailanda (partea 1) 

Din Bangkok spre Koh Lanta 

Vacanta Thailanda. Aceste 2 cuvinte au devenit muzica în urechile mele, chit ca suna ciudat, căci mulți din turistii mei care visează la o calatorie exotica, o au sus de tot în lista priorităților. Am aterizat pe aeroportul din Krabi la prânz după un zbor de 1 ora și jumătate din Bangkok la bordul avioanelor celor de la Airasia – pionierii Low Cost în Asia ( according to New York times) cu o flotă în continuă expansiune. Varianta asiatică a mai cunoscutului Wizz Air la noi, Air Asia mi-a depășit așteptările- avioane noi, personal tânăr și amabil, limba engleză indescifrabilă și tarife competitive peste tot în Asia cu joburi multiple. So, a win win situation pentru cei care vor să puncteze mai multe destinații asiatice fără să își dinamiteze bugetul. Aeroportul din Krabi este mic dar foarte operativ. Bagaje aduse rapid, în 15 minute ieșeam pe poarta unde ne așteptau partenerii locali să ne transfere pe Koh Lanta. Pe microbuzele noi, curate și cu aer condiționat, toți ne-am animat și am început să ciripim vesel păreri și aventuri din primele zile, impresii la cald despre Bangkok și nebunia lui, despre zilele ce ne așteptau în fața.  Râsete și chicoteli, inside stories și nicknames câștigate în doar 4 zile de călătorit împreună. Dinamică grupului este extraordinară în orice călătorie și chiar și cel mai taciturn călător se poate surprinde deschizandu-si sufletul în fața unor necunoscuți, căci atât de magică este legătură ce se formează între fellow travellers. 

Pe nesimțite, după doar 1 ora ne imbarcam pe feribotul ce avea să ne traverseze canalul de pe partea continentală pe Saladan Pier în nu mai mult de 15 minute. De aici încă 10 minute până la Golden Bay Cottages 3*, un  resort de mici dimensiuni, family friendly de bungalow-uri exact pe plajă luna de nisip de pe Klong Dao Beach. Aici aveam să văd cele mai extraordinare apusuri din viața mea. 

Insula sau paradis uitat ? 

Pe Koh Lanta timpul stă pe loc, iar impresia asta îți este dată tot ce mișcă și respiră pe insula celor care se bucura de vacanta Thailanda: locuitorii de cociabele încropite din te miri ce, proprietarii de restaurante care practic servesc turiștii la ei în casă (recomand cu drag Apsara din Old Town pentru seafood dar și pentru experiența de a trece direct prin bucătărie pentru a ajunge la locul de servire a mesei, un ponton pe apă) de angajații din Saladan care dorm după tejghele la ora prânzului sau pisicile pe care le vezi eșuate unde vezi cu ochii), turiștii împrăștiați pe plajă lungă și nisipul atât de fierbinte încât orice drum până la apă te face să te simți un temerar ce aleargă pe cărbuni încinși. De cum pui piciorul pe Koh Lanta, te cuprinde lentoarea și relaxarea locului, respirația devine mai rară, pleoapele mai grele și dintr-o dată te simți cu adevărat în vacanță. 

Urmau 5 zile pline din în Koh Lanta așa că prima ne-am petrecut-o relaxandu-ne după haoticul Bangkok, innotand, încercând pentru prima dată paddle board-ul ce ne-a amuzat teribil în ciuda zecilor de căzături până să reușim să ne menținem echilibrul pe placă, mâncând pe săturate și admirând apusul care hipnotiza că la un semn întreagă populație de pe insula. A 2-a zi urmăm să plecăm spre faimoasele Phi Phi islands. 

Maya Bay 

La 8 dimineață, înarmați cu aparate foto, telefoane, GoPro-uri, pălării și multă crema de plajă ( v-am zis că temperatura ajungea până la 33 de grade pe insula iar soarele arde cu intensitatea a 3 solarii  garantantand nu un bronz sănătos cât arsuri de gradul 2 ?!) ne-am urcat direct de pe plajă din fața hotelului pe o șalupă de viteză cu destinația Phi Phi Island. După ce cu o zi înainte am avut parte de o anulare a excursiei datorită valurilor mari și condițiilor meteo, marea nu a fost cea mai liniștită însă the bumps on the road ( sau on the waves) au făcut deliciul celor mai aventuroși dintre cei 25 de persoane la bord. Prima oprire – Maya Bay, golful adorat de toti cei care ales o vacanta Thailanda. Intrarea în Maya Bay ne-a lăsat pe toți cu gura căscată, fiecare încercând să înțeleagă mai bine ce îi trece prin cap în față gigantelor stânci verzi că flanchează golfuletul ce sclipea în lumina dimineții.

Nici un aparat nu a pornit, nici un blitz, nici un ‘Live stream’. Maya Bay, cu ape când verzi, când incredibil de albastre, ne-a luat ochii de la depărtare și ne îmbia înăuntru printr-un canal îngust, flancat de stânci imense și tranzitat de zeci de vase. După 1 ora pe marea agitată, calmul golfulețului ne chema asemeni Fetei Morgana în deșert. Și nici unuia nu ne venea să credem că este aievea. Ne-a trezit din reverie când eram deja ancorați în apă mică a golfului și aruncați aproape peste bord de echipajul vasului care ducea o lupta contra timp pentru acostarea aici. Aveam 1 ora să ne umplem aparatele foto de cele mai râvnite poze din Thailanda, să depășim mulțimile, să facem filmulețe și poate să nu uităm să și privim prin retină și să întiparim pentru totdeauna  această lume fantastică ce se desfășura în jurul nostru. Și așa am și făcut, era încă suficient de devreme încât să mai zărim coltisoare plajă și zone de apă fără agitație, și fiecare din cei 25 de oameni de la bord s-au împrăștiat care încotro, vrând parcă să savureze singuri experiență acestei plaje. Turiști? De toate felurile, națiunile și popoarele pământului, imposibil să nu auzi limba maternă undeva în zgomotul de fundal, toți misunand pe mică plajă, cu ochiii mari și zâmbete pe față. Maya Bay, aglomerată, populară, comercială, îi vrăjește pe toți.

Nu ne-a ajuns timpul nici pe departe. Deși plajă e mică, până să obții acea poză perfectă de Insta, filmulețul fără bâlbâieli și fotografii în care să nu încapă jumătate din turiștii de pe plajă, să te aventurezi pe cărarea din spatele plajei până la punctul de Belvedere, să te așezi pe nisip și doar să privești în jurul tău și să respiri aerul umed al Thailandei…timpul s-a scurs cu o iuțeala incredibilă. După o oră  ne-am trezit chemați înapoi pe barcă pentru continuarea excursiei. Mai aveam de făcut câteva opriri iar golful părea deja sugrumat de vasele de turiști, atât speed boat-uri venite fie de la Phuket, Krabi sau Koh Lanta sau de tradiționalele Longtail Boats ce vin de pe Phi Phi Don. Am plecat fără tragere de inima, fiecare adâncit în gândurile lui, savurând proaspetele amintiri ce le va duce cu el acasă.

Monkey Bay sau în căutarea maimutelor 

Următoarea oprire a fost Monkey Bay, unde ne-am aventurat toți în apă pentru o ora de snorkeling și pentru cei mai temerari dintre noi o vizită la obraznicele maimuțe ce își aveau reședința pe plajă și furau tot ce scapă de vigilența turiștilor : aparate foto, mâncare, ghiozdane, etc. Peste tot sunt avertizări în ceea ce privește maimuțele și faptul că e interzis să fie hrănite însă prea puțini sunt responsabili și nu o fac. Nu m-am aventurat până la plajă, mulțumindu-mă să privesc  peștișorii multicolori din apă se ascundeau care încotro de mulțimea de ochelari supradimensionați ai celor care le urmăreau fiecare mișcare. Am rămas puțin peste 30 de minute înainte să plecăm spre Bamboo Island.

Eram pregătiți pentru posibilitatea să nu putem ancora din cauza valurilor și poziției incomode a micii insule devenită Rezervație Naturală .Însă Zei Călătoriilor au fost buni cu noi și am reușit să fim în scurt timp surprinși din nou. Iar dacă Maya Bay ne-a amuțit, văzînd insula Bamboo toți am exclamat WOW ! Am văzut toate nuanțele de albastru, alăturate unei plaje lungi cu nisip alb și fin cât vezi cu ochii. Mă dureau ochii de la lumina reflectată și amplificată de plajă ce părea ireală. Aici nu există nici o așezare omenească, doar un post încropit în mică pădurice pentru adăpostirea paznicilor Rezervației. Am luat prânzul, asigurat de bucătarul/marinar de serviciu, și după ce toți am mâncat cât de rapid am putut, ne-am îndepărtat să explorăm pe îndelete plajă. Și aici m-am îndrăgostit complet și iremediabil de Thailanda. Aici aș fi vrut să rămân forever, la umbra unui copac bătrân cu laptopul în brațe și trăind de azi pe mâine, asemeni maimuțelor din Monkey Bay, uitând de timp. M-a trezit din visul cu ochii deschiși sirenă bărcuței noastre ce pornea spre ultima oprire din itinerar – Phi Phi Don.

Phi Phi Island

Dacă toate opririle dinainte ne desfășurat o lume ideală, puțin alterată de intervenția omului Phi Phi Don ne arată o altă față a insulelor. Fiind cea mai mare din arhipelagul Phi Phi și singură locuită, aici e o adevărată desfășurare de forțe turistice. Întâi vezi golful larg, apoi miile de bărci de toate dimensiunile acostate aici. Priveliștea ar fi impresionantă dacă nu ar fi umbrită de ambarcațiuni care își vărsau aproape oamenii pe insula, hoteluri, vânzători de chilipiruri și suveniruri overpriced, soare amețitor și dute-vino infernal. Am decis pe loc că nu este locul meu preferat din Thailanda. Dimpotrivă. Deși iubesc și trăiesc din turism, aici am văzut partea mai puțin glamour a lui, și pervertirea unei destinații odată idilice, într-un loc aproape că oricare altul, fără caracter sau farmec, cu o plajă îngustă ce încearcă din răsputeri să facă loc tuturor amatorilor de soare dar fără prea mare succes. Nu m-am aventurat în apă de teamă că voi calcă pe cineva până la ea și nici apă nu părea îmbietoare. Am rămas suficient cât să ne așezăm la o masă, să comandăm o bere rece că să ne treacă năduful acumulat văzând insula transformată într-un paradis pierdut si comercial. Nu veți găsi nimic din adevărată Thailanda aici, unde majoritare turistilor vin doar sa bifeze locuri faimoase, de pus in folderul de pe telefon “Vacanta Thailanda”

 “Concluzia din vacanta Thailanda ? I’m happy everywhere!”

Am plecat în grabă și fără regrete de aici. În mai puțin de 2 ore eram deja pe mică noastră plajă din Koh Lanta, atât de dragă în liniștea ei și sentimentul de acasă pe care ni l-a insuflat de cum am pus piciorul aici. Ne-am terminat ziua savurând la lumina lampioanelor de pe plajă preparate thailandeze cu denumiri pe care deja le-am uitat însă cu arome pe care mi le voi aminti mereu. Seară se încheie apoteotic la unicul local deschis pe plajă după ora 10, ‘’The Indian’’, o combinație inedită de boho- hippy style child friendly- beer place . Aici personajul principal este un simpatic thailandez get-beget, imposibil să-i ghicești vârsta,  îmbrăcat în personajul ce da numele localului, ce trecea vesel pe la fiecare masă, întrebând pe toți mușterii cine sunt și de unde vin. Jovial, relaxat și mereu zâmbitor, avea un sentiment de liniște absolută pe chip. Deja eram a 2-a seară aici, și cum păream deschiși la povești a zăbovit mai mult la masă noastră. Ne-a povestit că are peste 50 de ani, că trăiește 9 luni în Thailanda și 3 în Germania unde are o soție nemțoaică și 2 copii făcuți la peste 40 de ani. L-am întrebat naivi și cu ochii mari de uimire și urechile ciulite : Where do you like most, where do you find happiness? Și răspunsul lui, pe cât de simplu, este rezumatul filosofiei lor( thailandezilor) de viață și  a rămas lait motivul călătoriei mele în Thailanda : I’m happy everywhere! “ 

Am ramas profound marcata de vacanta Thailanda si insula Koh Lanta si recommend celor care vor o experiență autentică, sa arunce o privire aici Sejur Thailanda

Ps: Ca și condiții de călătorie Thailanda, acestea sunt explicate și actualizate aici MAE Thailanda. O să va spun un secret 🙂 Nu e mare filozofie căci viza Thailanda se obține ușor și repede direct în aeroport după zborul din Cluj sau București Thailanda ( orice aeroport). 

Vezi aici si partea a 2-a din Vacanta Thailanda 😊